tag:blogger.com,1999:blog-78295652368397480012024-03-06T00:35:05.930-08:00patratelso.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.comBlogger38125tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-23427867983528441892014-05-20T12:23:00.001-07:002014-05-20T12:23:21.000-07:00Frica<div style="text-align: center;">
Nu imi plac stafidele.</div>
<div style="text-align: center;">
Nu suport ursuletii de plus.</div>
<div style="text-align: center;">
Ador florile, dar nu polenul.</div>
<div style="text-align: center;">
Nu o sa port niciodata galben.</div>
<div style="text-align: center;">
Oamenii fericiti ma deprima.</div>
<div style="text-align: center;">
Nu o sa-l inghit niciodata pe Stephen King.</div>
<div style="text-align: center;">
Religia e un drum sigur spre orbire. </div>
<br />
Dar FRICA... FRICA e intruchiparea raului, e umbra noptii, e o fantana de inhibitii si prejudecati. O urasc! Si totusi o cunosc de mult timp, cam de cand am deschis ochii si am vazut lumea.<br />
Nu-mi da pace, ma innebuneste si e atat de inventiva. Se deghizeaza in gelozie si dispret, in timiditate si intrebari. Cu siguranta singurii care nu o cunosc sunt cei care nu au invatat sa gandeasca.<br />
FRICA e motivul pentru care ma cenzurez, nu pentru ca nu as avea ce sa iti spun.so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-37181938492442179942014-05-18T06:22:00.000-07:002014-05-18T06:22:08.067-07:00Studiu de caz: "Sambata seara"<i>O seara memorabila e aceea in care ti se ofera un cadou neasteptat. O seara memorabila incepe cu : "Si dupa primul pahar de bere...".</i><br />
<br />
<b>Sambata seara</b><br />
<b>Orele 23.30-3.30</b><br />
A fost un proces simplu. Am iesit din local, m-am uitat la cer si era senin, dezgolind timid un numar restrans de stele.<br />
Am ales una si am privit-o destul de insistent incat sa imi schimbe sensul si sa ma trezesc intr-o transa de inspiratie pentru cam 4 ore.<br />
Capul imi bubuia, zambetul nu mi l-am pierdut. Afara era mentolat dar am reusit sa transform mentolul intr-o guma ce isi pierde la un moment dat gustul ...si s-a facut cald.<br />
Fata imi era gadilata constant, ochii fascinati se pierdeau in albastrul vremii, urechile auzeau doar muzica.<br />
Sambata perfecta pentru mine a avut loc in alta parte, cu astrul meu inghetat de la care am mostenit o prima experienta, care m-a facut sa-mi dau seama ca e nevoie doar de o atmosfera adecvata ca misterul sa-si faca aparitia si sa ma legene intr-o stare nefireasca.<br />
<br />so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-31111749254298682142014-05-13T10:08:00.002-07:002014-05-14T01:30:41.245-07:00Ramasite<div style="text-align: justify;">
Eu sunt Andra si am 17 ani. </div>
<div style="text-align: justify;">
Imi era dor sa stau si sa uit de griji si prezent si obligatii. Am uitat cum e sa fii un copil intre varste, sa descoperi comori si sa te lasi condus de fum. Verdele a fost azi mai primitor ca niciodata, ca o masa calda facuta de mama dupa o deplasare prelungita.</div>
<div style="text-align: justify;">
Casa mea de azi a fost un labirint spre vremuri mai bune. Patul mi-a fost acaparat de insecte care nu m-au speriat pentru prima data de multa vreme. Cu timpul am invatat ca domnisoarele se sperie de ei, ca eleganta iti e data de scarba pe care le-o arati. Azi am redevenit prieteni. Plapuma mea a fost de beton, un mix de frunze galbene si verzi, un spatiu restrans in care mainile imi atarnau de o parte si de alta iar picioarele formau un zid intre mine si Ela. Perna mi-au fost cartile de biologie si engleza pe care le iubesc inca desi le-am abandonat cu un nod in gat. Fereastra imi era acoperita de geamuri fumurii si brazdata de draperii ale salciei ce si-a organizat ramurile alandala astfel incat peisajul meu ma facea sa ma topesc in salbaticia renascuta. </div>
<div style="text-align: justify;">
Ascult linistea in care se imprastie inofensiv note muzicale asortate. Mintea mi-a fost dezghetata acum o ora in urma asa ca nu am mai ramas decat noi, eu si Ela mea inflacarata si nebuna, scotand mereu la iveala tot ce insemn eu prin simpla prezenta.</div>
<div style="text-align: justify;">
As fi nebuna daca as spune ca m-am indragostit pentru 4 ore intr-o altfel de viata si am revenit la "Andra"? Ar fi absurd sa afirm ca mi-a fost dor sa rup frunzele in bucati mici pentru ca asta faceam cand eram mica pentru a cauta solutiile problemelor imposibile? </div>
<div style="text-align: justify;">
Am adormit si m-am trezit mai fresh ca oricand si totul cu o doza de Ela, draga mea Ela.</div>
so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-86198744595229379272014-04-13T07:40:00.000-07:002014-05-14T01:30:55.528-07:00RuptiAm cusut doua papusi. Am unit doua fire.<br />
<div style="text-align: justify;">
Le-am rupt apoi brutal de mai multe ori. Rezultatul testului a fost unul previzibil. O papusa se destrama iar cealalta ramanea intacta. Am reluat experimentul iar de data asta papusile pareau inseparabile, asa ca am pus un ac intre ele in incercarea de a-i separa, insa nu a fost destul. In cele din urma am reusit, dar papusile s-au distrus reciproc in aceeasi masura aratand deplorabil.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am unit doua fire, unul de iarba si unul de sarma si au format o coronita. Pe coronita am atasat flori. Am pictat sarma. Si s-a distrus in timp singura. De ce? Pentru ca legile naturii nu ne permit sa iubim fara a fii distrusi, sa creem fara a distruge.</div>
<div style="text-align: justify;">
M-am gandit la asta in timp ce ma intorceam acasa de la bica avand burta plina si bani in buzunar. Intr-o alta zi acei bani m-ar fi asigurat un moment de fericira. Atunci nu au putut cumpara nimic din ceea ce imi trebuia, pentru ca banii nu pot reconstrui ceva ce nu au fost capabili sa cladeasca.</div>
so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-58318029181448786042014-03-28T02:44:00.000-07:002014-03-31T07:22:04.879-07:00Spovedania<div style="text-align: justify;">
Era o joi. Era soare afara, soare in mine, zambete impartite, o alta zi din post. </div>
<div style="text-align: justify;">
Am uitat procedura de spovedanie, dar dupa o absenta indelungata din sanul bisericii m-am gandit sa imi curat sufletul. Am plecat la 4 si 40 de minute din casa avand ca si partener caietul de chimie, caci la 6 eram asteptata sa imi imbogatesc cunostintele deja vaste la casa profesoarei de pregatire.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu sufletul la gura si pacatele in minte mergeam agale spre biserica. Ajung acolo si randul era deja format, semn ca intarziasem la molitfta. Am deschis caietul si l-am rasfoit uitandu-ma peste fenoli pana cand mi-au mai intrat cateva notiuni subliniate ostentativ cu rosu in memorie.</div>
<div style="text-align: justify;">
A trecut o jumatate de ora. Se face 5 si 10. Mai apare un preot. ”Aici se joaca la doua maini” trece gandul rapid prin mintea mea alungandu-l cu un zambet cu o tenta de vinovatie. Mai trec 10 minute cu aproximatie si incepe molitfta. Deja imi amortesc picioarele, imi spun numele de cateva ori si trecem la operatiunea de curatare.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ceasul e 5 jumatate. La 5 si 45 ar trebui sa fiu pe drum, dar am nevoie si de cateva minute sa trec pe acasa sa-mi iau ghiozdanul. Si ma pun prima in rand un pic impacientata. O doamna intra inainte. Astept. E 5 si 35. Dupa ce iese dau sa intru, dar o alta ”baba cu tupeu” mi-o ia inainte ignorandu-mi rugamintea de a ma lasa sa intru. E 5 si 40. Preotul m-a observat, dar a evitat sa faca o alegere. </div>
<div style="text-align: justify;">
”Bineeee. Asta si am intrat.” O, dar vai! O alta doamna care a ajuns acum 20 de minute intra relaxat cu o credinta si o rabdare puternica fluturandui-se prin alunita paroasa de pe obraz.</div>
<div style="text-align: justify;">
Injuraturi originale si neasteptate imi inunda mintea. Plec cu inca un pacat asupra-mi si cu plansul de ciuda standu-mi in gat. Injur in continuu cel putin pana ajung la profesoara si abia cand ies zambesc gandiundu-ma ca poate Caragiale ar fi scos o poveste buna din intamplarea asta.</div>
so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-74638888325344102012014-03-10T12:15:00.002-07:002014-03-10T12:46:06.424-07:00Razboi<div style="text-align: justify;">
Ne-am ascutit cutitele, ne-am pus mastile de gaz si am inceput sa aruncam mai intai cu bile de hartie, mai apoi cu mici cutite de bucatarie pana am ajuns sa apelam la bombe atomice. A fost un razboi lung de 3 saptamani si ceva, victimele numeroase, sange, orfani, cadavre, tipete pana cand am ajuns la lupta decisiva.</div>
<div style="text-align: justify;">
Eu am venit cu steagul de pace, caci armata mea era prea obosita si deja s-a retras de pe campul de lupta. Tu de cum ai aparut ai inceput sa ma acostezi, ti-ai trimis generalii la inaintare si m-ai fortat sa imi incep planul de atac de rezerva. </div>
<div style="text-align: justify;">
Si incepe ultima lupta. Tu ataci fara ocolisuri, ma zgarii si ma invinetesti. Eu ma apar folosind indiferenta si sarcasmul, ceea ce te face sa lovesti si mai tare. Ma abtin cu greu sa nu-ti dau o palma, asa ca incep si eu sa arunc cuvinte. De 3 ori am vrut sa plec, de 3 ori m-ai prins si m-ai asezat inapoi pe campul de lupta. Si ai dat lovitura de gratie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am cedat sub presune, m-am pus in genunchi si a inceput ploaia. Dezbracata, tremurand te-am lasat sa ma vezi si a fost destul ca sa cazi si tu. Suntem extenuati. Suntem resemnati. Ma acoperi cu goliciunea ta, ma regasesc in ranile tale, ma aflu in ploaia ta.</div>
<div style="text-align: justify;">
Si incet, incet norii se spulbera ca o oglinda inghetata. Trecem la armistitiul de pace, stabilim sa parasim permanent campul de lupta, dar stim deja ca asta nu se va intampla. Stabilim sa ne vedem pe un teren mai putin periculos, dar nici asta nu o sa se intample, caci creasta muntelui a devenit casa noastra. De atatea ori am cazut, dar niciodata destul cat sa nu ne putem intoarce.</div>
<div style="text-align: justify;">
Si inca o data dupa secole de lupta am devenit un vultur cu aripi puternice ghidate de vant si asa vom ramane pana cand urmatoarea picatura de apa ne va eroda in timp.</div>
<div style="text-align: center;">
Sfarsit</div>
so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-954481209493720102014-03-07T14:48:00.001-08:002014-03-07T14:54:23.749-08:00Sfanta Duminica<div style="text-align: justify;">
Ileana Cosanzeana si fratele ei Fat-Frumos sunt doi pustani in crestere. Ileana Cosanzeana (am sa-i spun I.) are acum 17, iar povestea ei e pe cale sa fie scrisa. Problema e ca s-a cam prostit in ultima perioada si a luat-o razna. </div>
<div style="text-align: justify;">
Fat-Frumos (alias Double F) e mezinul familiei si e inca indecis in privinta faptelor eroice pe care urmeaza sa le faca. E in stand by dar mai are timp, are abia 14 ani si un buletin proaspat scos.</div>
<div style="text-align: justify;">
In spatele lor e personajul principal al acestei povesti, mama fratilor cunoscuta sub numele de Sfanta Duminica. Biata femeie a avut ceva bataie de cap cu adolescenta si pubertul ei, dar fiind un personaj responsabil, si-a demonstat in mod repetat rabdarea, calmlul si taria in situatii limita. Se aude ca s-a documentat din carti de specialitate, dar ma indoiesc ca ar fi dat roade sfaturile altora daca nu ar fi fost ea un soldat atat de puternic.</div>
<div style="text-align: justify;">
Sfanta Duminica, avand o intelepciune vestita, a stiut cand sa spuna da si cand sa spuna nu, castigand aprecierea nerostita a lui I. si de asemenea a avut taria sa lase garda jos in timpul razboiului dintre generatii. Datorita tuturor fatelor ei eroice au ajuns cei doi frati sa-si aleaga povestile si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti.</div>
<div style="text-align: justify;">
Azi, desi nu e duminica, o sarbatorim pe adevarata eroina a povestii, conducatoarea de destine si sursa de inspiratie a tuturor basmelor. La muti ani, mami!</div>
so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-6087566150000400452014-03-04T09:49:00.002-08:002014-03-06T23:58:18.970-08:00Cercul zi si noapte<div style="text-align: justify;">
Acest cerc nu e o metafora, e o scoala, scoala doamnei Natasa (o rusoaica cu abilitati didactice). Defapt nu e o scoala, e un fel de academie cu un orar special, elevi prea multi si un singur profesor, ea.</div>
<div style="text-align: justify;">
In timpul zilei elevii sunt plictisiti, sunt automati, vin la ora de matematica sperand sa inteleaga elipsele pentru a masura lungimea pamantului. Merg la ora de biologie speriati si increzatori ca vor reusi sa dezmembreze corpul uman in tesuturi si sisteme. Merg la chimie ca sa vada ce poate iesi dintr-un amestec de temeri si ura, sau dintr-o stea si un pestisor de aur. Merg la orele de limbi straine citind semne pe care nu le inteleg destul de bine si pe care le transforma in conversatii nesigure. Merg si invata ce preda Natasa urmarindu-si cat de cat intesul.</div>
<div style="text-align: justify;">
Orele de curs ce incep la 8 seara sunt cele pe care Natasa le asteapta cu drag. Elevii devin intesati sa afle cum se termina cartile lui Palahniuk, noile metode de socializare, isi exprima opiniile strict prin ceea ce stiu ei sa faca mai bine: dans, muzica, sculptura, scris si alte moduri care nu au inca un nume.</div>
<div style="text-align: justify;">
Natasa nu doarme niciodata. Ziua se dedica, obosita si incercanata de griji puerile, plange, judeca, urmeaza regulile firesti si are grija sa dea mai departe tot ce are mai bun. Noaptea e zvelta, libera, obosita si fericita, implicata si are un zambet ce lumineaza intreaga cladire.</div>
<div style="text-align: justify;">
Un singur profesor si reuseste sa tina in frau pes 1000 de copii, fiecare cu nevoi diferite. </div>
<div style="text-align: justify;">
Natasa a invatat ce e iubirea, ce e ura, ce e etanolul si unde e epifiza de la elevii ei din urma ce au absolvit si isi trimit copiii la dansa. Ea nu simte, nu are piele sau nas, nu vede si nu aude, dar e cel mai bun profesor, premiata fiind pentru aptitudinile ei.</div>
<div style="text-align: justify;">
Natasa nu o sa moara decat atunci cand nu va mai conta daca e zi sau noaptea, caci se hraneste din astre.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-82106426216683466302014-03-01T05:07:00.001-08:002014-03-31T04:39:50.084-07:00Uita-te! <div style="text-align: justify;">
A venit timid, cu pasi mici si siguri. A venit cu un aer rece de superioritate si cu ochii inghetati, fara cea mai mica urma de sentiment. "E rea", "De ce nu a venit inca?", "Fatuca asta stie sa se lase asteptata" .</div>
<div style="text-align: justify;">
Roiuri de ganduri imprastiate, scuturate de vant. Soapte, barfe ale calatorilor cosmici ce se aud tot mai tare. Si totusi nimeni nu a observat ca e aici. S-a infiltrat usor in inimile si in mintile noastre pana cand numai ce ne-am trezit din lancezeala si ne-am uitat in jur ca sa realizam ca era venita de atata timp. Si inca nu poti sa o arati cu degetul.</div>
<div style="text-align: justify;">
Poate e fetita cu acadele si codite aurite, dar daca e batrana ce hraneste porumbeii in parc, sau e doamna cu rochia inflorata si talia de albina? Nu poti sti... si poate e doar o barfa, poate nici nu exista...</div>
<div style="text-align: justify;">
Eu iti zic sa te uiti mai bine. A venit de mult primavara si s-a adapostit in ochii tai pe timp de ger, iar acum caldura ta i-a devenit casa.</div>
so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-81885586970793420012014-02-27T11:55:00.002-08:002014-03-31T04:39:36.673-07:006 rings and one wedding<div style="text-align: justify;">
El e un calator in timp si spatiu. Ea e un centru de univers, un fel de acumulator constant de energie. Cand se intalnesc in fuga atunci rotatia timpului se grabeste intr-o incercare aproape disperata sa ii separe, sa le capteze lacom scanteia, lumina si sa o piarda in imensitatea universala. Ei cand sunt impreuna creeaza anotimpurile, ziua și noaptea, sunt fericiti si cei mai tristi oameni pe care i-am vazut vreodata.</div>
<div style="text-align: justify;">
I-am cunoscut intr-o seara friguroasa de vara. Ea era neingrijita, el era la 4 ace si s-au recunoscut din priviri, ca un fel de versiune nereusita a lui Adam si a Evei. Marul lor s-a transformat in sarpe si uite asa a inceput sa ia nastere generatia de artisti.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-45005688162495400392014-02-26T12:37:00.000-08:002014-02-26T12:52:17.114-08:00Cevaul<div style="text-align: justify;">
Ca niste copii la gradinita ne jucam in groapa cu nisip fara sa ne dam inca seama ca acolo nu mai e de mult nisip ci o interminabila gaura cu noroi. Construim castele, schimbam impresii, idei, un cerc vicios plin de discutii interminabile ce isi repeta constant tematica imbracand forme diferite in functie de copilul ce iti devine prieten.</div>
<div style="text-align: justify;">
Sapand cu lopatica in mana, murdara pe fata, cu parul scurt miscandu-se vioi in bataia vantului si cu ochii mari si curiosi sunt prinsa in actul artistic: sunt un pirat singur ce calatoreste pe mare. Am ajuns pe o insula pustie si caut comoara facandu-mi in acelasi timp un fort cu nisipul pe care il dau la o parte. Zidul e tot mai gros si asta ma face sa ma simt mai in siguranta, lucru ce ajuta mult cautarile mele.</div>
<div style="text-align: justify;">
Un alt copil se apropie incercand sa intre in jocul meu, dar se plictiseste rapid (ori ma plictisesc eu). Au mai trecut si altii prin fata mea plina de noroi, i-am primit si la plecare mi-au daramat zidul lasandu-ma plangand dezgolita in fata celorlalti iar datorita lor m-am razbunat eu pe castelele altora. Altii au venit si i-am primit cu greu, cu frica si au ramas lovind mai mult sau mai putin intentionat castelul meu acum transformat in sticla.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa lungi sapari, dupa ce mi-am pierdut incet interesul, am gasit comoara. E un cufar din stejar cu margini din argint, micut, cu un lacat din fier indestructibil la prima vedere. Eram fascinata. La-am intors pe toate pertile, cu un interes temator. L-am mangaiat curatand incet mizeria, l-am abandonat pentru o perioada, l-am regasit incantata si am incercat sa-l deschid.</div>
<div style="text-align: justify;">
Trecut-a timpul ca pe apa iar lacatul ceda incet la fiecare miscare pana cand am reusit sa topesc fierul. S-a deschis timid, usor, curios, iar inauntrul lui era o stralucire ce m-a fascinat de la prima privire. Nu l-am putut deschide complet caci era inca ruginit, dar nici nu am putut sa-mi dau seama ce ascunde cu atata incapatanare, dar am ramas acolo fascinata asteptand si sperand.</div>
<div style="text-align: justify;">
Si inca astept sa vad tot ce e inauntru si sper ca noroiul pe care l-am aruncat inauntru in momentele de nervozitate sa nu fi patat comoara ce ma asteapta. E ceva acolo de care nu ma pot dezlipi.</div>
so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-64418011554124801072013-12-05T11:21:00.000-08:002014-01-30T06:23:37.957-08:00Mos Nicolae<div style="text-align: justify;">
Unde sunt povestile de alta data, de ce lumea nu mai stie povesti, de ce numeni nu mai crede in povesti, de ce putrezesc carticelele cu povesti pe rafturile nimicului?</div>
<div style="text-align: justify;">
In noapte asta povestile vor redeveni realitate (ca in fiecare noapte de altfel) si o sa curga cu zambete nocturne, valsuri in luminile felinarelor, jucariile o sa prinda viata si o sa isi serveasca ceaiul vesele in sufragerie, Mos Nicolae o sa imparta cadouri dulci si ramurele de brad. Copii vor fi cei mai fericiti pentru ca noaptea asta va fi sarbatoare.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cand aveam 10 ani am stat treaza in fata usii pana la 2 si ceva dimineata, veghind pe hol venirea lui Nicolae. Imi imaginam un batranel simpatic, spatos, fara burta, cu o barba scurta, un fel de padurar cu o geaca scurta maronie cu puf, pantaloni de aceesi culoare, o caciula de blana si bocanci negri plini de noroi. Imi imaginam ca o sa intre in casa si o sa fie o intrevedere foarte ciudata, ca o sa fie dur, somnoros si morocanos, o sa ma vada dar o sa ma ignore, o sa-si scoata sacul de panza si o sa ia de acolo un pumn de dulciuri, un bat si o sa mile puna in ghetute. Eram entuziasmata si poate din cauza asta nu am putut dormi. Ceilalti copii nu erau curiosi sa-l cunoasca, ceilalti (inclusiv fratele meu mai mic) voiau daruri si atat.</div>
<div style="text-align: justify;">
Eu credeam si credeam cu tarie ca o sa vina... am asteptat.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am adormit. Nu in hol, desigur, m-am dus in pat dupa ce am stat cat am stat singura in intuneric incremenita de frig si speriat de bezna si de monstrii care se ascundeau pe la colturi. Cei care m-au determinat sa-l astept au fost bunicii. Bica mi-a zis cu un an inainte ca ei mosul i-a lasat o ceapa iar bunicului i-a lasat un catel de usturoi dupa ce au stat si au povestit la o ceasca de ceai si o prajitura. Bica a stiut mereu sa ma faca atenta si pentru ca ea l-a vazut, m-am incapatanat sa-l vad si eu!</div>
<div style="text-align: justify;">
Am avut insa o revelatie acum 3 ani. Mos Nicolae e ruda cu Mos Craciun si asta explica tot! Mos Craciun nu e un om, nici macar nu poate fi atins. Mos Craciun e un gest, e o stare de spirit asa ca mi-am dat seama ca nici Mos Nicolae nu poate fi un om. El apare atunci cand esti curios si fericit vazand ce ai primit, apare doar o singura zi pe an si uneste oameni sub forme dulci sau ii intristeaza cu o ramura de brad. Dupa mine, Nicolae e mai obiectiv pentru ca nu aduce doar fericire ci ii mai si atentioneaza pe cei ce merita, bineinteles, ca e momentul sa-si schimbe atitudinea ca sa poata fi fericiti de Craciun.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
"Fericiti cei ce cred in mine caci aceea" vor fi... fericiti.</div>
so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-40013046289750353852013-11-03T11:43:00.003-08:002013-11-17T00:33:49.251-08:00Autoevaluare<div style="text-align: center;">
"Iadul e amintirea fara puterea de a mai schimba ceva"</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am invatat asta din cele mai sigure surse. Inca nu am regrete, urasc regretele mai mult decat orice. Prefer sa ajung in punctul in care sa-mi acopar fata si sa ma inrosesc gandindu-ma la ce a fost. Imi dau silinta sa imi iau portia zilnica de egoism. </div>
<div style="text-align: justify;">
Mi-a spus cineva drag o data ca eu si Vladimir Nabokov avem acelasi stil de a scrie. </div>
<div style="text-align: justify;">
Mi-a spus cineva drag o data ca ar trebui sa ma intreb cat mai des: "Cine esti?". </div>
<div style="text-align: justify;">
Mi-a spus cineva drag o data ca nu ar trebui sa mai gandesc atat de mult.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mi-a spus cineva drag o data ca o sunt cea mai marcanta persoana pe care o cunoaste.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mi-a spus cineva drag o data ca sunt un copil nebun.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mi-a spus cineva drag o data ca mancarea reincalzita nu are acelasi gust.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mi-a spus cineva drag o data ca rasaritul nu costa nimic.</div>
<div style="text-align: justify;">
Asa e. Au toti dreptate, iar eu incerc sa-i ascult, incerc sa fur cat pot ca sa am de unde creste. Fiecare dintre ei m-a descompus, m-a ridicat si m-a trantit de pamant la un moment dat, dar am ajuns cu toti in cam acelasi punct dar in zone si arii complet diferite.</div>
<div style="text-align: justify;">
Scriu. De multe ori ma intreb de ce scriu, cum de incep prin a ma uita la o foaie goala si sfarsec prin a o umple cu nimicuri, cu soapte ale subconstientului fara ca macar sa realizez ca imi fac o autoanaliza prin fiecare cuvant. Sunt incapabila sa dau glas gandurilor mele dar am ideile perfect organizate, am simturile mereu in alerta.</div>
<div style="text-align: center;">
Ma impart in:</div>
<div style="text-align: center;">
-aroganta;</div>
<div style="text-align: center;">
-egoism;</div>
<div style="text-align: center;">
-iubire;</div>
<div style="text-align: center;">
-frica;</div>
<div style="text-align: center;">
-nebunie;</div>
<div style="text-align: center;">
-inconstienta;</div>
<div style="text-align: center;">
-nevoie;</div>
<div style="text-align: center;">
-forta;</div>
<div style="text-align: center;">
-incapatanare.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am cele 7 pacate imprimate in gandire si cele 10 porunci proiectate in privire.</div>
so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-39876569503457608212013-09-06T12:25:00.005-07:002013-11-03T11:48:11.732-08:00Alive<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Revin. Am revenit. </div>
<div style="text-align: justify;">
O vara in care mi-a intrat soarele in ochi. </div>
<div style="text-align: justify;">
Am baut apa de izvor si mi-a inghetat creierul asa ca m-am apropiat din nou de foc, de data asta incet si sigur. M-am plimbat pe dealuri de panica si am revenit la viata mea cu mai multa pofta, cu nevoia de a asimila. M-am desfacut in zece bucati si inca ma desfac, diferenta e ca acum imi dau seama macar la nivel ipotetic de situatia mea. </div>
<div style="text-align: justify;">
Sfaturi. Idei, Ideo, Ideis. Vise au trecut prin mine, pe langa mine la un pas distanta cu promisiunea ca ne vom revedea. Am atins pragul de sus, m-am lovit de pragul de jos. Mi-a alunecat printre degete fericirea si s-a intors agresiv la mine in noi forme.</div>
<div style="text-align: justify;">
Vantul cald, negru, leganat, mirosind a ambitie si padure m-a ridicat. </div>
<div style="text-align: justify;">
Ma uit in jur si imi sta pe buze constant intrebarea "Cine esti?". Acum stiu raspunsul, in cinci minute o sa-l uit si o sa uit de mine, o sa ma afund pe scaun si o sa ma pierd in prestatia altora. </div>
<div style="text-align: justify;">
Astept telefonul salvator, dar nu exista destula tehnologie pentru nevoile mele actuale.</div>
so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-13460748700139662032013-06-15T15:19:00.002-07:002013-06-15T15:19:57.641-07:00Dulci nimicuri<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
Daca ploua azi, o sa-mi uit umbrela acasa, o sa ma contopesc cu ploaia iar cerul se va rupe in doua.</div>
<div style="text-align: center;">
Daca aseara am plans, azi o sa-mi pudrez nasucul si o sa ies cu ochii stralucind in soare.</div>
<div style="text-align: center;">
Daca ma doare capul o sa-mi inchid ochii si o sa dansez pe ritmul pulsului intepator.</div>
<div style="text-align: center;">
Daca e sa mor de tanara, o sa incerc sa stralucesc in intunericul sicriului.</div>
<div style="text-align: center;">
Daca ma plictisesc, ohhh, am uitat, eu nu ma plictisesc.</div>
<div style="text-align: center;">
Daca maine e zi de lucru, dau drumul berii.</div>
<div style="text-align: center;">
Daca m-a uitat, o sa ma prefac ca uit.</div>
<div style="text-align: center;">
Daca nu, eu o sa da!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Din dulci nimicuri sunt facuta pentru ca printr-o dulce durere ma asimilez.</div>
<div>
Sunt o viitoare zaharoza pentru cei cu diabet.</div>
so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-83035687324347193012013-05-20T10:12:00.001-07:002013-05-20T10:12:29.077-07:00Little princess <div style="text-align: justify;">
Am sapat in noroi temelia imparatii mele.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
M-am inaltat in mizeria mea si imi adun regretele cu grija zilnica, adeptii noii imparatii. Suflu si inspir acid etilic, am ragusit si mi s-au unflat ochii. M-am ascuns in rosul aprins ce-mi picteaza durerea, palatu-mi din sarma ghimpata zgarie norii insangerati ai diminetii, portile se deschid si vantul arunca un pumn de pene vinete afara, semn ca mi-a terminat de crescut puful. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ploua si ninge de dimineata. Supusii-mi stau ca broastele cu tortele aprinse in apa acida. Privesc cu mandirie si dispret ochii lor negrii si pielea aramie de la ultimul etaj... o colonie de morti amortiti cu pielea de tinichea si cu glasul ragusit, cam atat am putut sa fac. Iar ei stau si ma privesc intepandu-ma cu invizibile.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ziua stand singura ma cufund in pernele moi pana ajung la cuiele pozitionate parca strategic in patul meu. Seara ma intorc cu gandul la luna. Cand ma cheama ma acopar cu nori de ploaie si plec spre ea cu ceata pe ochi. Cand nu ma cheama ma prefac ca nu exista si o uit in marea de stele. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Tot asa de 3 ani, 3 luni si 3 zile construiesc si construiesc in inaltimile intunericului in cautarea soarelui.</div>
so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-87937400279072486242013-05-06T04:10:00.002-07:002014-02-27T06:03:16.321-08:00Lucky Strike <div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mlastina trecutului ma trage inapoi, vantul mi-a devenit dusman, corpul a incetat sa ma mai asculte. Ma invalui in instincte animalice si imi acopar pacatul cu resentimente.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ai inceput usor, cu atentie, la fel ca sarpele ce se incolaceste imprastiindu-si dulcele venin pe pielea alba. Apoi, cand am cedat treptat, treptat, sedusa de dorinte gresite si firesti, ai continuat sa ma musti mai apasat pana mi-ai intrat in sange si te-ai oprit acolo. O clipa de prostie cand mi-am sfasiat carnea si mi-ai intrat fara sa te mai gandesti in oase... ultima data veninul mi-a inlocuit maduva spinarii. Dar am ramas cu ...cu ...cu un As in maneca! Am muscat din marul otravit, m-am condamnat la foc, dar pot sa-ti ruinez prezentul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ma intorc cu drag la suferinta mea, sangele imi clocoteste si vanataile ma dor... si tot ma intorc inapoi luand si luand cata durere pot.</div>
so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-37480038635864079752013-03-27T05:28:00.001-07:002013-03-27T05:28:55.036-07:00Coffe<br />
<br />
Am fost invatata ca viata e comparabila cu tot ce vezi in jur, mi s-a aratat ca cel mai bine imbini viata cu o cafea. Amara, fierbinte, o doza mare de adrenalina pe care o indulcesi incet cu niste cantitati masurabile de zahar si careia ii adaugi un surplus de lapte pentru placere.<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Invatatorul meu avea dreptate, sunt prea prinsa in mine si in convorbirea mesei la care m-am asezat ca sa ma ridic si sa vad ce fac ceilalti, sa privesc masa din exterior, din simplul motiv ca imi e frica sa descopar ce au defapt in cap.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Am ramas la masa mea cu aceeasi cafea in fata ce are acelasi gust cu cea de ieri. In jurul meu se dezbate aceeasi conversatie cu alte cuvinte, toti arata la fel... sau nu. Nu pot crede ca suntem trasi la xerox, desi in esenta suntem aceeasi. La fel, vechi, am mai vazut...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Raman la cafeaua mea ce cuprinde intr-o gura toata existenta.</div>
so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-24869525825613892552013-03-12T07:03:00.004-07:002013-03-12T07:03:51.744-07:00Hate me if you dare<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">M-am epuizat... Am creat un mini jurnal in care mi-am varsat ura, durerea, asemenea unui strigat de lupta impotriva nimanui: "FUS RO DAH!" </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Ura, nu am fost niciodata capabila de un sentiment atat de puternic, la fel cum nu am fost capabila sa iubesc pana la capat, nu e pentru mine (at least not yet) si totusi m-am inconjurat de ura. Nu am sa inteleg niciodata de ce cei mai buni vor sa se impiedice reciproc, de ce indragostiti vor sa se omoare sau de ce prietenii se injunghie. Ne laudam, ne consideram, ne ridicam ca sa ne injosim la ipocrizie.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">Am lenevit, m-am rasuflat prea devreme. Uraste-ma pentru asta! Uraste-ma pentru ca sunt incapatanata, pentru ca te-am ranit, nu pentru ca sunt aici si acum, nu a fost alegerea mea! Penibil... Poate odata cu vremea o sa se topeasca si zapada inghetata in voi, poate o sa lasati exagerarile si o sa va deschideti ochii in somn. </span></div>
so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-91570776170691079352013-02-16T13:41:00.003-08:002013-02-17T00:31:36.815-08:00Night wish<div style="text-align: justify;">
<br />
<br />
As putea spune ca asta e subiectul meu preferat. Ne domesticim ziua si devenim salbatici noaptea. Nu reusesc sa-mi dau seama cum o adunatura de stele pot sa schimbe oamenii atat de mult. Cred ca pluteste anfetamina in aer. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mi s-a intamplat de prea multe ori sa nu pot adormi, sa ma gandesc la mine sau sa visez cu ochii deschisi si mintea inchisa. De prea multe ori subconstientul meu mi-a trimis semnale in vise aratandu-mi cine sunt. Cele mai bune idei imi vin cand lumina e stinsa, cele mai interesante lucruri se intampla in intuneric. Voi nu ati patit asta? Dea.. E o problema de personalitate, ori esti de acord ori nu recunosti.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mi-as dori sa fie mereu noapte, sa iasa sobolanii afara, sa nu existe limite sau un "altceva".Vreau sa am ochi de pisica, sa fiu alergica la lumina, sa ma afund in propriul meu nimic.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sper ca noaptea asta sa fie sfetnicul meu.<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/OB1QhQEYpm8?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br /></div>
so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-62396277374394319722013-02-11T08:30:00.003-08:002013-02-11T08:30:29.977-08:00Si daca fug?<br />
<blockquote class="tr_bq">
<div style="text-align: center;">
Tremur toata<br />Am uitat sa respir<br />Plang fara sa-mi dau seama<br />Ma doare ceva ce nu am crezut ca am<br />Ma uit in jur cautand disperata ceva de care sa ma agat<br />Ma afund fara sanse de scapare in incapatanarea mea proprie<br />Sunt un copil uitat ce are acum cel mai mult nevoie de ajutor<br />M-am saturat de critici, de valul asta tampit de sentimente<br />Poate m-am saturat sa te stiu <br />Vreu sa aud: "Ce faci?"<br />Mi-e prea rau...<br />Si daca fug?<br />Nu am unde<br />Nu ar sti nimeni<br />M-as topi precum o umbra<br />Nu mai pot sa fug acum, nu am de cine<br />Dar ar fi frumos sa nu fug singura spre nicaieri<br />Vreau sa ma inconjor de propria mea nebunie si vreau ploaie<br />Da, o ploaie care sa nu se termine, cu soare sau prea furioasa<br />Timpul nu are limite, spatiul mai nu exista aici<br />Ma poate sfasia doar chemarea la realitate<br />Am sa ma prefac ca nu aud<br />Am sa ma pierd<br />Am sa fug </div>
</blockquote>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-24023150450951367782013-01-31T06:55:00.002-08:002013-01-31T06:56:12.061-08:00Love and sex<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/Z2Uk8nQ6168?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe> </div>
<br />
<br />
E o ecuatie simpla si usor de urmarit. Cand apare elementul "love" e primul pas catre o noua realitate in care prioritatile se schimba, facem lucrurui prostesti, ne inchidem ochii in fata unor dezastre si gundim cu inima intrand intr-un fel de transa sau cerc vicios. Cu cat capatam mai mult cu atat vrem mai mult, dar mai ales dam fara ezitare si fara a cere inapoi. La acest nivel pot intra mai multe categorii de relatii inafara celor dintr-un cuplu:<br />
<br />
- Prietenia = cel mai frumos mod de a iubi, din punctul meu de vedere; "love"-ul se ofera in urma unui schimb de incredere, in urma definirii unui trecut, a bifarii unor calitati pe care fiecare om si le schimba in functie de asteptarile pe care le are de la viitorul partener; reactiile se fac astfel: feminin-feminin, masculin-masculin sau feminin-masculin;<br />
<br />
- Rudenia = e o iubire impusa care nu apare in toate cazurile, e dragostea de sange; e ca si cum genele se doresc atat de mult incat strapund corpul proprietarului si aruncand inconstient "love" oferind afectiune si incredere pentru trecutul genelor;<br />
<br />
Suntem surse inepuizabile de iubire, acest "love" misca universul si ne face sa dormim linistiti noaptea. E la fel de indispensabil precum aerul.<br />
<br />
In cazul iubirii ce apare in cuplu mai exista un element ce ne aduce in stagiul 2: "sex". Acesta contopeste corpurile celor doi odata ce "love"-ul si-a facut efectul. Reimprospatare. <br />
<br />
Sexul fara a fi combinat cu "love" devine unul dintre instinctele noastre naturale sau ne transforma in adeptii fizicului. In ziua de azi cand un tip merge la agatat puicute prima impresie se face prin razia regulamentara din priviri facuta de sus in jos, de mai multe ori si din mai multe perspective. Acelasi lucru il fac si puicutele iar daca criteriile sunt bifate, a pierde timpul ar fi o risipa.<br />
<br />
Prima zeita a trupului a fost dama de companie (sau curva), deci nu ii subestimati puterile.<br />
<br />
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/f0pdwd0miqs?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe>In concluzie, daca vreti sa puneti lumea in miscare folositi "love and sex". Desi un simplu si urias "love" ce sa va umple inimile ar fi destul, dar avem nevoie de prospaturi.<br />
<br />so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-34770767776395348042013-01-23T09:03:00.000-08:002013-01-23T09:03:43.012-08:00HighTe-ai gandit vreodata la ansamblul vietii tale? Te-ai gandit vreodata sa-ti faci o autocaracterizare? E al dracului de greu. Eu una ma impotmolesc la primele 3 cuvinte, situatia ma deprima si imi dau seama ca sunt cusuta si umpluta cu defecte precum o jucarie de plus e plina cu mizerie.<br />
<br />
Ma mai tin legata de pamant oamenii, sunt dependenta de oameni si as nota asta ca fiind cel mai mare defect al meu, defapt e cel mai mare defect al nostru, pe langa dependenta mea severa de muzica si cea de ciocolata si daca ma gandesc nu as putea trai nici fara... ohh, las-o balta!<br />
<br />
Sunt masurata in dependente, cred ca asta era cuvantul pe care l-am cautat. La ce inaltime am ajuns?so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-18303955430989219702013-01-16T11:51:00.001-08:002013-01-16T12:12:19.981-08:00Last newsVote them! Hai sa dam mana cu mana si sa-i ajutam pe baieti cu un vote pe youtube<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/XPoWM7c3k5c?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />
Salutari noului nostru membru. Bun venit, Bibo!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCVEqJqFHQLuYn_xH8_3cDu14SnAebQOE3yxp24uVEWoP7BWgvrTMSFVqSMv2jD2VYYwR7_TW_JGrMdcMekYMUwg44sYRprbKJ3RXq46zGbSBGKtm76p6DqExuznEg8hjSJXv7Jh1IVSs/s1600/IMG_3053.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCVEqJqFHQLuYn_xH8_3cDu14SnAebQOE3yxp24uVEWoP7BWgvrTMSFVqSMv2jD2VYYwR7_TW_JGrMdcMekYMUwg44sYRprbKJ3RXq46zGbSBGKtm76p6DqExuznEg8hjSJXv7Jh1IVSs/s320/IMG_3053.JPG" width="320" /></a></div>
<br />so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7829565236839748001.post-10415013762445373252013-01-11T01:35:00.004-08:002013-01-11T02:13:01.247-08:00Look at meSta in fata mea sfidatoare fumandu-si dramatic tigara, privindu-ma cu ochii spalaciti, imbracata in negru. Tot corpul ei emana eleganta, ficare gest ma domina, privirea ei imi umbla in creier. Parul e de o nuanta inchisa de roscat, buzele ii sunt rosii , machiajul impecabil, hainele negre ii scot in evidenta trasaturile. Tigara pare interminabila, rautatea si puterea din ochii ei sunt greu de ignorat, mai mult nu pot vedea in privirea cu urme verzui. E inchisa, dar nu imposibil de inteles.<br />
<br />
Eu stau speriata, afectata si umilita in fata ei. Ma simt dezgolita, judecata, rusinata. Un val de sentimente nesigure ma cuprinde si ma dau usor de gol. Vreau sa plang. Ma abtin dar lacrimile imi curg deja fara sa-mi fi dat seama. Ochii ei devin tot mai verzi. Tipa. Ma cutremur si imi ridic capul incercand sa o privesc in ochi. Ma apropii, se apropie. "Uita-te la mine!" imi sopteste afectat. M-am uitat in ochii ei si m-am vazut pe mine.<br />
<br />
"Asta esti tu, Andra. Asta e o oglinda in care te uiti si te vezi asa cum te vad ceilalti". Asa sa fie?<br />
<br />
<br />so.andrahttp://www.blogger.com/profile/12580851507970204361noreply@blogger.com2