As putea spune ca asta e subiectul meu preferat. Ne domesticim ziua si devenim salbatici noaptea. Nu reusesc sa-mi dau seama cum o adunatura de stele pot sa schimbe oamenii atat de mult. Cred ca pluteste anfetamina in aer.
Mi s-a intamplat de prea multe ori sa nu pot adormi, sa ma gandesc la mine sau sa visez cu ochii deschisi si mintea inchisa. De prea multe ori subconstientul meu mi-a trimis semnale in vise aratandu-mi cine sunt. Cele mai bune idei imi vin cand lumina e stinsa, cele mai interesante lucruri se intampla in intuneric. Voi nu ati patit asta? Dea.. E o problema de personalitate, ori esti de acord ori nu recunosti.
Mi-as dori sa fie mereu noapte, sa iasa sobolanii afara, sa nu existe limite sau un "altceva".Vreau sa am ochi de pisica, sa fiu alergica la lumina, sa ma afund in propriul meu nimic.
Sper ca noaptea asta sa fie sfetnicul meu.
