"Iadul e amintirea fara puterea de a mai schimba ceva"
Am invatat asta din cele mai sigure surse. Inca nu am regrete, urasc regretele mai mult decat orice. Prefer sa ajung in punctul in care sa-mi acopar fata si sa ma inrosesc gandindu-ma la ce a fost. Imi dau silinta sa imi iau portia zilnica de egoism.
Mi-a spus cineva drag o data ca eu si Vladimir Nabokov avem acelasi stil de a scrie.
Mi-a spus cineva drag o data ca ar trebui sa ma intreb cat mai des: "Cine esti?".
Mi-a spus cineva drag o data ca nu ar trebui sa mai gandesc atat de mult.
Mi-a spus cineva drag o data ca o sunt cea mai marcanta persoana pe care o cunoaste.
Mi-a spus cineva drag o data ca sunt un copil nebun.
Mi-a spus cineva drag o data ca mancarea reincalzita nu are acelasi gust.
Mi-a spus cineva drag o data ca rasaritul nu costa nimic.
Asa e. Au toti dreptate, iar eu incerc sa-i ascult, incerc sa fur cat pot ca sa am de unde creste. Fiecare dintre ei m-a descompus, m-a ridicat si m-a trantit de pamant la un moment dat, dar am ajuns cu toti in cam acelasi punct dar in zone si arii complet diferite.
Scriu. De multe ori ma intreb de ce scriu, cum de incep prin a ma uita la o foaie goala si sfarsec prin a o umple cu nimicuri, cu soapte ale subconstientului fara ca macar sa realizez ca imi fac o autoanaliza prin fiecare cuvant. Sunt incapabila sa dau glas gandurilor mele dar am ideile perfect organizate, am simturile mereu in alerta.
Ma impart in:
-aroganta;
-egoism;
-iubire;
-frica;
-nebunie;
-inconstienta;
-nevoie;
-forta;
-incapatanare.
Am cele 7 pacate imprimate in gandire si cele 10 porunci proiectate in privire.
