6 rings and one wedding

El e un calator in timp si spatiu. Ea e un centru de univers, un fel de acumulator constant de energie. Cand se intalnesc in fuga atunci rotatia timpului se grabeste intr-o incercare aproape disperata sa ii separe, sa le capteze lacom scanteia, lumina si sa o piarda in imensitatea universala. Ei cand sunt impreuna creeaza anotimpurile, ziua și noaptea, sunt fericiti si cei mai tristi oameni pe care i-am vazut vreodata.

I-am cunoscut intr-o seara friguroasa de vara. Ea era neingrijita, el era la 4 ace si s-au recunoscut din priviri, ca un fel de versiune nereusita a lui Adam si a Evei. Marul lor s-a transformat in sarpe si uite asa a inceput sa ia nastere generatia de artisti.

Cevaul

Ca niste copii la gradinita ne jucam in groapa cu nisip fara sa ne dam inca seama ca acolo nu mai e de mult nisip ci o interminabila gaura cu noroi. Construim castele, schimbam impresii, idei, un cerc vicios plin de discutii interminabile ce isi repeta constant tematica imbracand forme diferite in functie de copilul ce iti devine prieten.

Sapand cu lopatica in mana, murdara pe fata, cu parul scurt miscandu-se vioi in bataia vantului si cu ochii mari si curiosi sunt prinsa in actul artistic: sunt un pirat singur ce calatoreste pe mare. Am ajuns pe o insula pustie si caut comoara facandu-mi in acelasi timp un fort cu nisipul pe care il dau la o parte. Zidul e tot mai gros si asta ma face sa ma simt mai in siguranta, lucru ce ajuta mult cautarile mele.

Un alt copil se apropie incercand sa intre in jocul meu, dar se plictiseste rapid (ori ma plictisesc eu). Au mai trecut si altii prin fata mea plina de noroi, i-am primit si la plecare mi-au daramat zidul lasandu-ma plangand dezgolita in fata celorlalti iar datorita lor m-am razbunat eu pe castelele altora. Altii au venit si i-am primit cu greu, cu frica si au ramas lovind mai mult sau mai putin intentionat castelul meu acum transformat in sticla.

Dupa lungi sapari, dupa ce mi-am pierdut incet interesul, am gasit comoara. E un cufar din stejar cu margini din argint, micut, cu un lacat din fier indestructibil la prima vedere. Eram fascinata. La-am intors pe toate pertile, cu un interes temator. L-am mangaiat curatand incet mizeria, l-am abandonat pentru o perioada, l-am regasit incantata si am incercat sa-l deschid.

Trecut-a timpul ca pe apa iar lacatul ceda incet la fiecare miscare pana cand am reusit sa topesc fierul. S-a deschis timid, usor, curios, iar inauntrul lui era o stralucire ce m-a fascinat de la prima privire. Nu l-am putut deschide complet caci era inca ruginit, dar nici nu am putut sa-mi dau seama ce ascunde cu atata incapatanare, dar am ramas acolo fascinata asteptand si sperand.

Si inca astept sa vad tot ce e inauntru si sper ca noroiul pe care l-am aruncat inauntru in momentele de nervozitate sa nu fi patat comoara ce ma asteapta. E ceva acolo de care nu ma pot dezlipi.