Am fost invatata ca viata e comparabila cu tot ce vezi in jur, mi s-a aratat ca cel mai bine imbini viata cu o cafea. Amara, fierbinte, o doza mare de adrenalina pe care o indulcesi incet cu niste cantitati masurabile de zahar si careia ii adaugi un surplus de lapte pentru placere.
Invatatorul meu avea dreptate, sunt prea prinsa in mine si in convorbirea mesei la care m-am asezat ca sa ma ridic si sa vad ce fac ceilalti, sa privesc masa din exterior, din simplul motiv ca imi e frica sa descopar ce au defapt in cap.
Am ramas la masa mea cu aceeasi cafea in fata ce are acelasi gust cu cea de ieri. In jurul meu se dezbate aceeasi conversatie cu alte cuvinte, toti arata la fel... sau nu. Nu pot crede ca suntem trasi la xerox, desi in esenta suntem aceeasi. La fel, vechi, am mai vazut...
Raman la cafeaua mea ce cuprinde intr-o gura toata existenta.
