M-am epuizat... Am creat un mini jurnal in care mi-am varsat ura, durerea, asemenea unui strigat de lupta impotriva nimanui: "FUS RO DAH!"
Ura, nu am fost niciodata capabila de un sentiment atat de puternic, la fel cum nu am fost capabila sa iubesc pana la capat, nu e pentru mine (at least not yet) si totusi m-am inconjurat de ura. Nu am sa inteleg niciodata de ce cei mai buni vor sa se impiedice reciproc, de ce indragostiti vor sa se omoare sau de ce prietenii se injunghie. Ne laudam, ne consideram, ne ridicam ca sa ne injosim la ipocrizie.
Am lenevit, m-am rasuflat prea devreme. Uraste-ma pentru asta! Uraste-ma pentru ca sunt incapatanata, pentru ca te-am ranit, nu pentru ca sunt aici si acum, nu a fost alegerea mea! Penibil... Poate odata cu vremea o sa se topeasca si zapada inghetata in voi, poate o sa lasati exagerarile si o sa va deschideti ochii in somn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu