Revin. Am revenit.
O vara in care mi-a intrat soarele in ochi.
Am baut apa de izvor si mi-a inghetat creierul asa ca m-am apropiat din nou de foc, de data asta incet si sigur. M-am plimbat pe dealuri de panica si am revenit la viata mea cu mai multa pofta, cu nevoia de a asimila. M-am desfacut in zece bucati si inca ma desfac, diferenta e ca acum imi dau seama macar la nivel ipotetic de situatia mea.
Sfaturi. Idei, Ideo, Ideis. Vise au trecut prin mine, pe langa mine la un pas distanta cu promisiunea ca ne vom revedea. Am atins pragul de sus, m-am lovit de pragul de jos. Mi-a alunecat printre degete fericirea si s-a intors agresiv la mine in noi forme.
Vantul cald, negru, leganat, mirosind a ambitie si padure m-a ridicat.
Ma uit in jur si imi sta pe buze constant intrebarea "Cine esti?". Acum stiu raspunsul, in cinci minute o sa-l uit si o sa uit de mine, o sa ma afund pe scaun si o sa ma pierd in prestatia altora.
Astept telefonul salvator, dar nu exista destula tehnologie pentru nevoile mele actuale.
