Mos Nicolae

         Unde sunt povestile de alta data, de ce lumea nu mai stie povesti, de ce numeni nu mai crede in povesti, de ce putrezesc carticelele cu povesti pe rafturile nimicului?

            In noapte asta povestile vor redeveni realitate (ca in fiecare noapte de altfel) si o sa curga cu zambete nocturne, valsuri in luminile felinarelor, jucariile o sa prinda viata si o sa isi serveasca ceaiul vesele in sufragerie, Mos Nicolae o sa imparta cadouri dulci si ramurele de brad. Copii vor fi cei mai fericiti pentru ca noaptea asta va fi sarbatoare.

          Cand aveam 10 ani am stat treaza in fata usii pana la 2 si ceva dimineata, veghind pe hol venirea lui Nicolae. Imi imaginam un batranel simpatic, spatos, fara burta, cu o barba scurta, un fel de padurar cu o geaca scurta maronie cu puf, pantaloni de aceesi culoare, o caciula de blana si bocanci negri plini de noroi. Imi imaginam ca o sa intre in casa si o sa fie o intrevedere foarte ciudata, ca o sa fie dur, somnoros si morocanos, o sa ma vada dar o sa ma ignore, o sa-si scoata sacul de panza si o sa ia de acolo un pumn de dulciuri, un bat si o sa mile puna in ghetute. Eram entuziasmata si poate din cauza asta nu am putut dormi. Ceilalti copii nu erau curiosi sa-l cunoasca, ceilalti (inclusiv fratele meu mai mic) voiau daruri si atat.

           Eu credeam si credeam cu tarie ca o sa vina... am asteptat.

        Am adormit. Nu in hol, desigur, m-am dus in pat dupa ce am stat cat am stat singura in intuneric incremenita de frig si speriat de bezna si de monstrii care se ascundeau pe la colturi. Cei care m-au determinat sa-l astept au fost bunicii. Bica mi-a zis cu un an inainte ca ei mosul i-a lasat o ceapa iar bunicului i-a lasat un catel de usturoi dupa ce au stat si au povestit la o ceasca de ceai si o prajitura. Bica a stiut mereu sa ma faca atenta si pentru ca ea l-a vazut, m-am incapatanat sa-l vad si eu!

       Am avut insa o revelatie acum 3 ani. Mos Nicolae e ruda cu Mos Craciun si asta explica tot! Mos Craciun nu e un om, nici macar nu poate fi atins. Mos Craciun e un gest, e o stare de spirit asa ca mi-am dat seama ca nici Mos Nicolae nu poate fi un om. El apare atunci cand esti curios si fericit vazand ce ai primit, apare doar o singura zi pe an si uneste oameni sub forme dulci sau ii intristeaza cu o ramura de brad. Dupa mine, Nicolae e mai obiectiv pentru ca nu aduce doar fericire ci ii mai si atentioneaza pe cei ce merita, bineinteles, ca e momentul sa-si schimbe atitudinea ca sa poata fi fericiti de Craciun.

        "Fericiti cei ce cred in mine caci aceea" vor fi... fericiti.

Autoevaluare

"Iadul e amintirea fara puterea de a mai schimba ceva"

Am invatat asta din cele mai sigure surse. Inca nu am regrete, urasc regretele mai mult decat orice. Prefer sa ajung in punctul in care sa-mi acopar fata si sa ma inrosesc gandindu-ma la ce a fost. Imi dau silinta sa imi iau portia zilnica de egoism. 

Mi-a spus cineva drag o data ca eu si Vladimir Nabokov avem acelasi stil de a scrie. 

Mi-a spus cineva drag o data ca ar trebui sa ma intreb cat mai des: "Cine esti?". 

Mi-a spus cineva drag o data ca nu ar trebui sa mai gandesc atat de mult.

Mi-a spus cineva drag o data ca o sunt cea mai marcanta persoana pe care o cunoaste.

Mi-a spus cineva drag o data ca sunt un copil nebun.

Mi-a spus cineva drag o data ca mancarea reincalzita nu are acelasi gust.

Mi-a spus cineva drag o data ca rasaritul nu costa nimic.

Asa e. Au toti dreptate, iar eu incerc sa-i ascult, incerc sa fur cat pot ca sa am de unde creste. Fiecare dintre ei m-a descompus, m-a ridicat si m-a trantit de pamant la un moment dat, dar am ajuns cu toti in cam acelasi punct dar in zone si arii complet diferite.

Scriu. De multe ori ma intreb de ce scriu, cum de incep prin a ma uita la o foaie goala si sfarsec prin a o umple cu nimicuri, cu soapte ale subconstientului fara ca macar sa realizez ca imi fac o autoanaliza prin fiecare cuvant. Sunt incapabila sa dau glas gandurilor mele dar am ideile perfect organizate, am simturile mereu in alerta.

Ma impart in:

-aroganta;

-egoism;

-iubire;

-frica;

-nebunie;

-inconstienta;

-nevoie;

-forta;

-incapatanare.

Am cele 7 pacate imprimate in gandire si cele 10 porunci proiectate in privire.

Alive

Revin. Am revenit. 

O vara in care mi-a intrat soarele in ochi. 

Am baut apa de izvor si mi-a inghetat creierul asa ca m-am apropiat din nou de foc, de data asta incet si sigur. M-am plimbat pe dealuri de panica si am revenit la viata mea cu mai multa pofta, cu nevoia de a asimila. M-am desfacut in zece bucati si inca ma desfac, diferenta e ca acum imi dau seama macar la nivel ipotetic de situatia mea. 

Sfaturi. Idei, Ideo, Ideis. Vise au trecut prin mine, pe langa mine la un pas distanta cu promisiunea ca ne vom revedea. Am atins pragul de sus, m-am lovit de pragul de jos. Mi-a alunecat printre degete fericirea si s-a intors agresiv la mine in noi forme.

Vantul cald, negru, leganat, mirosind a ambitie si padure m-a ridicat. 

Ma uit in jur si imi sta pe buze constant intrebarea "Cine esti?". Acum stiu raspunsul, in cinci minute o sa-l uit si o sa uit de mine, o sa ma afund pe scaun si o sa ma pierd in prestatia altora. 

Astept telefonul salvator, dar nu exista destula tehnologie pentru nevoile mele actuale.

Dulci nimicuri

Daca ploua azi, o sa-mi uit umbrela acasa, o sa ma contopesc cu ploaia iar cerul se va rupe in doua.

Daca aseara am plans, azi o sa-mi pudrez nasucul si o sa ies cu ochii stralucind in soare.

Daca ma doare capul o sa-mi inchid ochii si o sa dansez pe ritmul pulsului intepator.

Daca e sa mor de tanara, o sa incerc sa stralucesc in intunericul sicriului.

Daca ma plictisesc, ohhh, am uitat, eu nu ma plictisesc.

Daca maine e zi de lucru, dau drumul berii.

Daca m-a uitat, o sa ma prefac ca uit.

Daca nu, eu o sa da!

Din dulci nimicuri sunt facuta pentru ca printr-o dulce durere ma asimilez.

Sunt o viitoare zaharoza pentru cei cu diabet.

Little princess

Am sapat in noroi temelia imparatii mele.

M-am inaltat in mizeria mea si imi adun regretele cu grija zilnica, adeptii noii imparatii. Suflu si inspir acid etilic, am ragusit si mi s-au unflat ochii. M-am ascuns in rosul aprins ce-mi picteaza durerea, palatu-mi din sarma ghimpata zgarie norii insangerati ai diminetii, portile se deschid si vantul arunca un pumn de pene vinete afara, semn ca mi-a terminat de crescut puful. 

Ploua si ninge de dimineata. Supusii-mi stau ca broastele cu tortele aprinse in apa acida. Privesc cu mandirie si dispret ochii lor negrii si pielea aramie de la ultimul etaj... o colonie de morti amortiti cu pielea de tinichea si cu glasul ragusit, cam atat am putut sa fac. Iar ei stau si ma privesc intepandu-ma cu invizibile.

Ziua stand singura ma cufund in pernele moi pana ajung la cuiele pozitionate parca strategic in patul meu. Seara ma intorc cu gandul la luna. Cand ma cheama ma acopar cu nori de ploaie si plec spre ea cu ceata pe ochi. Cand nu ma cheama ma prefac ca nu exista si o uit in marea de stele. 

Tot asa de 3 ani, 3 luni si 3 zile construiesc si construiesc in inaltimile intunericului in cautarea soarelui.

Lucky Strike

Mlastina trecutului ma trage inapoi, vantul mi-a devenit dusman, corpul a incetat sa ma mai asculte. Ma invalui in instincte animalice si imi acopar pacatul cu resentimente.

Ai inceput usor, cu atentie, la fel ca sarpele ce se incolaceste  imprastiindu-si dulcele venin pe pielea alba. Apoi, cand am cedat treptat, treptat, sedusa de dorinte gresite si firesti, ai continuat sa ma musti mai apasat pana mi-ai intrat in sange si te-ai oprit acolo. O clipa de prostie cand mi-am sfasiat carnea si mi-ai intrat fara sa te mai gandesti in oase... ultima data veninul mi-a inlocuit maduva spinarii. Dar am ramas cu ...cu ...cu un As in maneca! Am muscat din marul otravit, m-am condamnat la foc, dar pot sa-ti ruinez prezentul.

Ma intorc cu drag la suferinta mea, sangele imi clocoteste si vanataile ma dor... si tot ma intorc inapoi luand si luand cata durere pot.

Coffe

Am fost invatata ca viata e comparabila cu tot ce vezi in jur, mi s-a aratat ca cel mai bine imbini viata cu o cafea. Amara, fierbinte, o doza mare de adrenalina pe care o indulcesi incet cu niste cantitati masurabile de zahar si careia ii adaugi un surplus de lapte pentru placere.

Invatatorul meu avea dreptate, sunt prea prinsa in mine si in convorbirea mesei la care m-am asezat ca sa ma ridic si sa vad ce fac ceilalti, sa privesc masa din exterior, din simplul motiv ca imi e frica sa descopar ce au defapt in cap.

Am ramas la masa mea cu aceeasi cafea in fata ce are acelasi gust cu cea de ieri. In jurul meu se dezbate aceeasi conversatie cu alte cuvinte, toti arata la fel... sau nu. Nu pot crede ca suntem trasi la xerox, desi in esenta suntem aceeasi. La fel, vechi, am mai vazut...

Raman la cafeaua mea ce cuprinde intr-o gura toata existenta.

Hate me if you dare

M-am epuizat... Am creat un mini jurnal in care mi-am varsat ura, durerea, asemenea unui strigat de lupta impotriva nimanui: "FUS RO DAH!"

Ura, nu am fost niciodata capabila de un sentiment atat de puternic, la fel cum nu am fost capabila sa iubesc pana la capat, nu e pentru mine (at least not yet) si totusi m-am inconjurat de ura. Nu am sa inteleg niciodata de ce cei mai buni vor sa se impiedice reciproc, de ce indragostiti vor sa se omoare sau de ce prietenii se injunghie. Ne laudam, ne consideram, ne ridicam ca sa ne injosim la ipocrizie.

Am lenevit, m-am rasuflat prea devreme. Uraste-ma pentru asta! Uraste-ma pentru ca sunt incapatanata, pentru ca te-am ranit, nu pentru ca sunt aici si acum, nu a fost alegerea mea! Penibil... Poate odata cu vremea o sa se topeasca si zapada inghetata in voi, poate o sa lasati exagerarile  si o sa va deschideti ochii in somn.

Night wish

As putea spune ca asta e subiectul meu preferat. Ne domesticim ziua si devenim salbatici noaptea. Nu reusesc sa-mi dau seama cum o adunatura de stele pot sa schimbe oamenii atat de mult. Cred ca pluteste anfetamina in aer.

Mi s-a intamplat de prea multe ori sa nu pot adormi, sa ma gandesc la mine sau sa visez cu ochii deschisi si mintea inchisa. De prea multe ori subconstientul meu mi-a trimis semnale in vise aratandu-mi cine sunt. Cele mai bune idei imi vin cand lumina e stinsa, cele mai interesante lucruri se intampla in intuneric. Voi nu ati patit asta? Dea.. E o problema de personalitate, ori esti de acord ori nu recunosti.

Mi-as dori sa fie mereu noapte, sa iasa sobolanii afara, sa nu existe limite sau un "altceva".Vreau sa am ochi de pisica, sa fiu alergica la lumina, sa ma afund in propriul meu nimic.

Sper ca noaptea asta sa fie sfetnicul meu.

Si daca fug?

Tremur toata
Am uitat sa respir
Plang fara sa-mi dau seama
Ma doare ceva ce nu am crezut ca am
Ma uit in jur cautand disperata ceva de care sa ma agat
Ma afund fara sanse de scapare in incapatanarea mea proprie
Sunt un copil uitat ce are acum cel mai mult nevoie de ajutor
M-am saturat de critici, de valul asta tampit de sentimente
Poate m-am saturat sa te stiu
Vreu sa aud: "Ce faci?"
Mi-e prea rau...
Si daca fug?
Nu am unde
Nu ar sti nimeni
M-as topi precum o umbra
Nu mai pot sa fug acum, nu am de cine
Dar ar fi frumos sa nu fug singura spre nicaieri
Vreau sa ma inconjor de propria mea nebunie si vreau ploaie
Da, o ploaie care sa nu se termine, cu soare sau prea furioasa
Timpul nu are limite, spatiul mai nu exista aici
Ma poate sfasia doar chemarea la realitate
Am sa ma prefac ca nu aud
Am sa ma pierd
Am sa fug

Love and sex

 

E o ecuatie simpla si usor de urmarit. Cand apare elementul "love" e primul pas catre o noua realitate in care prioritatile se schimba, facem lucrurui prostesti, ne inchidem ochii in fata unor dezastre si gundim cu inima intrand intr-un fel de transa sau cerc vicios. Cu cat capatam mai mult cu atat vrem mai mult, dar mai ales dam fara ezitare si fara a cere inapoi. La acest nivel pot intra mai multe categorii de relatii inafara celor dintr-un cuplu:

- Prietenia = cel mai frumos mod de a iubi, din punctul meu de vedere; "love"-ul se ofera in urma unui schimb de incredere, in urma definirii unui trecut, a bifarii unor calitati pe care fiecare om si le schimba in functie de asteptarile pe care le are de la viitorul partener; reactiile se fac astfel: feminin-feminin, masculin-masculin sau feminin-masculin;

- Rudenia =  e o iubire impusa care nu apare in toate cazurile, e dragostea de sange; e ca si cum genele se doresc atat de mult incat strapund corpul proprietarului si aruncand inconstient "love" oferind afectiune si incredere pentru trecutul genelor;

Suntem surse inepuizabile de iubire, acest "love" misca universul si ne face sa dormim linistiti noaptea. E la fel de indispensabil precum aerul.

In cazul iubirii ce apare in cuplu mai exista un element ce ne aduce in stagiul 2: "sex". Acesta contopeste corpurile celor doi odata ce "love"-ul si-a facut efectul. Reimprospatare. 

Sexul fara a fi combinat cu "love" devine unul dintre instinctele noastre naturale sau ne transforma in adeptii fizicului. In ziua de azi cand un tip merge la agatat puicute prima impresie se face prin razia regulamentara din priviri facuta de sus in jos, de mai multe ori si din mai multe perspective. Acelasi lucru il fac si puicutele iar daca criteriile sunt bifate, a pierde timpul ar fi o risipa.

Prima zeita a trupului a fost dama de companie (sau curva), deci nu ii  subestimati puterile.

In concluzie, daca vreti sa puneti lumea in miscare folositi "love and sex". Desi un simplu si urias "love" ce sa va umple inimile ar fi destul, dar avem nevoie de prospaturi.

High

Te-ai gandit vreodata la ansamblul vietii tale? Te-ai gandit vreodata sa-ti faci o autocaracterizare? E al dracului de greu. Eu una ma impotmolesc la primele 3 cuvinte, situatia ma deprima si imi dau seama ca sunt cusuta si umpluta cu defecte precum o jucarie de plus e plina cu mizerie.

Ma mai tin legata de pamant oamenii, sunt dependenta de oameni si as nota asta ca fiind cel mai mare defect al meu, defapt e cel mai mare defect al nostru, pe langa dependenta mea severa de muzica si cea de ciocolata si daca ma gandesc nu as putea trai nici fara... ohh, las-o balta!

Sunt masurata in dependente, cred ca asta era cuvantul pe care l-am cautat. La ce inaltime am ajuns?

Last news

Vote them! Hai sa dam mana cu mana si sa-i ajutam pe baieti cu un vote pe youtube

Salutari noului nostru membru. Bun venit, Bibo!

Look at me

Sta in fata mea sfidatoare fumandu-si dramatic tigara, privindu-ma cu ochii spalaciti, imbracata in negru. Tot corpul ei emana eleganta, ficare gest ma domina, privirea ei imi umbla in creier. Parul e de o nuanta inchisa de roscat, buzele ii sunt rosii , machiajul impecabil, hainele negre ii scot in evidenta trasaturile. Tigara pare interminabila, rautatea si puterea din ochii ei sunt greu de ignorat, mai mult nu pot vedea in privirea cu urme verzui. E inchisa, dar nu imposibil de inteles.

Eu stau speriata, afectata si umilita in fata ei. Ma simt dezgolita, judecata, rusinata. Un val de sentimente nesigure ma cuprinde si ma dau usor de gol. Vreau sa plang. Ma abtin dar lacrimile imi curg deja fara sa-mi fi dat seama. Ochii ei devin tot mai verzi. Tipa. Ma cutremur si imi ridic capul incercand sa o privesc in ochi. Ma apropii, se apropie. "Uita-te la mine!" imi sopteste afectat. M-am uitat in ochii ei si m-am vazut pe mine.

 "Asta esti tu, Andra. Asta e o oglinda in care te uiti si te vezi asa cum te vad ceilalti". Asa sa fie?

Shapes

Viata noastra mereu se raporteaza la cei din jur. Suntem dependenti de straini si de prieteni, suntem fragili si usor de pierdut, insa mereu exista o a doua sansa. Mereu mai exista bine in tot raul din jur.

Who?

E dureros sa fii cel asuprit, e dureros sa te afunzi in butoiul cu melancolie si sa te uiti la asupritorul tau fara sa vezi un semn, un gest de care sa te agati cu disperarea ultimei sperante. In acele momente pare ca totul e degeaba, cuvintele nu-si mai au rostul, ideea prinde radacini devenid o amenintare, crescand, acaparandu-ti mintea si simturile. Un razboi se da in tine intre dorinta de a mai continua si nevoia de a renunta. In tot acest timp calaul iti taie radacinile, iti spulbera visele si mai rau decat sa te omoare, te arunca in temnita pe care ti-o construiesti singur lasandu-te sa te gandesti. Dupa mine, asta e cea mai grea pedeapsa, sa gandesti.

Pe de alta parte, cand esti un asupritor lucrurile nu se simplifica mereu. Uneori esti condamnat la gandire de propria ta victima. Mila si compasiunea nu isi au locul aici, dar atunci cand le ai e ca si cand te-ai condamna singur. Durerea din mintea celui din fata ta se mareste in tine, creste dezamagirea de propria persoana, creste vina. Un calau fara aceste defecte poate sfasia orice, totul devine mult mai simplu. Indiferenta e o binecuvantare.

Am fost aruncata in ambele situatii. Am fost asuprita si asupritorul. Mereu eu am fost cea care a pierdut.

Risipitori de aer

Ma uit in jur si apoi ma intorc la mine. Schimbari de atitudini, schimbari ale oamenilor din spate si din fata. Nesimtirea a devenit o moda, respectul a expirat. Stau si ma intreb, oare sunt eu demodata, oare e gresit ca un om cu ani in plus sa-mi inspire automat respect? Ironiile nu isi au locul aici.

Ne aruncam tot mai adanc in pierdere si e rusinos avand in vedere ca potentialul exista. O societate fara un caracter puternic e nimic, iar noi suntem puternici insa ne sufoca risipitorii de aer. Cand ma gandesc la mai mult decat mine, cand ma gandesc la intregul din care fac parte ma trec fiorii, mi se face rau si inchid ochii din nou urmand sa ma trezesc iar la o diferita altitudine, o altitudine mai comoda si promitatoare.

Nu vreau sa trec neobservata, dar nici nu vreau sa fiu cea care scuipa si e privita de ceilalti cu mandrie sau dezgust. Visele mele sunt cel mai pretios lucru pe care il am si nu o sa renunt la asta, dar uneori mi-e frica sa nu fiu si eu infestata cu microbul indiferentei genarale.

Omul sfinteste locul, responsabilitate pe care eu am nesimtirea sa mi-o asum.

Take me somewhere

Nu mai e la fel, a trecut tot ce a fost mai rau, a trecut frica, ura, gandul si m-am trezit din senin pierduta cu totul. Am dat apa pe foc, iubirea pe prietenie, gelozia pe incredere si trecutul pe prezent.

Am devenit furtuna si mi-am adunat puterile, sprijinul, trecutul intr-o navala de vant pornind la drum. E libertatea sau e dorinta? E sentimenul sau e nevoia? Nu stiu. Clar e ca m-am schimbat, insa nu sunt sigura in ce. Vartejul imi amesteca dorinta, fiecare pas trebuie cantarit de mii de ori.

Am castigat batalia cu mine doar pentru a o lua de la capat tot nesigura, dar cu mai multa hotarare de a o lua in bot. Vreau sa pic, mult mai abrupt de data asta, sa ma doara doar o secunda pana cand  o sa simt adieri in jurul meu. Vreau sa ma ridice un vant de vara si sa ma duca departe, acolo unde nu am mai fost, acolo unde e mereu vara.

Dupa munti

Banuiesc ca am auzit cu totii de ultima bomba a cinematografiei romanesti "Dupa dealuri". Am vazut filmul, ba chiar am incercat sa ajung la premiera sa-i vad pe actorii ce au dus un film autentic romanesc pe culmile Oscar-ului, dar nu mai erau bilete. M-am incapatanat, am mers urmatoarea seara, am vazut, am plecat inainte de final din motive subiective si nu pot spune ca am ramas impresionata.


Insa am intrat in viata unei manastiri timp de 30 de minute, varianta a filmului pe care eu o numesc "Dupa munti". Impactul a ceea ce am vazut l-am simtit abea atunci. E straniu sa stai la o masa cu femei imbracate in negru, frumoase, care nu mai stiu cum arata o oglinda, femei care au pierdut contactul cu timpul. Ma uitam ca un copil pierdut in alta lume la ele dandu-mi seama de simplitatea complexa a vietii lor.


Nu ma consider credincioasa, nu fac diferenta clara intre bine si rau, intre acel Dumnezeu si noi, dar pot spune ca intr-o jumatate de ora mi-am dat seama cat de murdata sunt. "Vreau acasa!" atat era in capul meu.


Pot afirma din nou ca realitatea bate filmul.

Holly night

O mie de chipuri, o mie de stele, o mie de minciuni, o mie de sentimente. Asa ar putea fi descrisa seara ce i-a unit in Sfanta Taina a Timpului pe 2012 si 2013.

Surprize peste tot, iubiri implinite, dezvaluite zgomotos sau in soapta, frica de a pierde, frica de noi. La inceput am venit gandindu-ma la nimic si am plecat indopata. Seara in care mi-am aratat minima demnitate, seara in care un "Te iubesc" schimba cursul anului, seara in care necunoscutii isi impart creierele, in care mi-am dat seama ca nu respir degeaba.

Multumesc serului nostru magic ce ne-a unit in asta seara, multumesc dudei ce s-a trezit in lipsa mea, multumesc piticului cret pentru curaj, multumesc vulpitei pentru ca mi-a aratat ca se poate, multumesc celui ce m-a facut sa ma simt frumoasa, multumesc celei ce mi-a aratat ca sunt frumoasa, va multumesc voua. Stiti ca sunteti voi?

"La multi ani!"  urasc urarea asta. Nu vreau multi ani, il vreau pe asta!