Un ultim strigat

365 de zile ce se repeta la nesfarsit, ce ne marcheaza, ce ne cresc, ne sterg uneori din memoria intregului. "A mai trecut un an", titlul primei mele notificari a acestui fenomen marcant din punctul meu de vedere.

Ce am facut eu atata timp? In general nimic. Anul asta am pierdut mai mult ca niciodata... pixuri, servetele, copiute, bani, timp, lacrimi, prieteni, iubire... si cel mai rau dintre toate, anul asta a fost prima data cand m-am pierdut pe mine. Revenirea a fost abrupta, caderea a fost dureroasa si apasata, dar a fost impresionant de simpla. Dar acum la final imi adun trandafirii cu tot cu cicatricile provocate de cei ascutiti si ii pun in vaza dandu-mi seama ca in gradina au crescut cei mai frumosi trandafiri rosii si albi de pana acum.

Inchei un an si ridic paharul in cinstea celor ce au fost ai mei si a celor ce sunt ai mei, in cinstea castigului sarac si a pierderilor uriase. De asemenea as vrea sa acord o gura de sampanie din paharul de unica folosinta si viitorului ce m-a surprins pana acum in cele mai diverse moduri si a celor 365 de zile ce urmeaza sa ma intoarca pe toate partile pana voi deveni imbatabila in fata acestui vant pe care nu il pot inca intelege.

La multi ani, White Pride, Duda, Milka, Patratel si Turtita!

I need a new one

Sunt ametita, stiu! Si tocmai din cauza asta disper tot mai mult pentru ca simt tot mai mult. Ma doare, ma doare cand nu te aud, ma doare cand imi zbarnai in timpane. Ma deruteaza ritmul, mi se zbate inima, nicotina intra in sange, in creier, in membre iar eu nu mai sunt eu. Drog. Te iubesc? Nu. Te-am uitat? Nu. Atunci care e problema? Uit, urlu fara sa ma aud, plang cu lacrimi de nisip si imi aduc aminte tot. E usor, sa te superi, e usor sa omori, e al dracului de usor sa posezi, dar eu o sa raman mereu cu tine, in tine, fara macar sa ma simti la cate fane te inconjoara.

Iar am inceput?... Cand 7 oameni iti spun ca esti beat te duci si te culci, dar cand 100 de voci soptes sau urla: "NU!", eu de ce raman si continui sa simt, da... sa simt... asta imi e greseala. Simt egoist, doar pentru mine, dar asta a fost singura greseala. Nu am mintit, nu am fumat, nu am baut, nu am mintit! Ma obisnuiesc cu ideea ca la 16 ani sa fi dat tot, pentru nicotina mea. Chiar am iubit, bagami-as! Chiar am iubit notele amara, cele inalte si cele care m-au tratntit la pamant, impunerile prostesti si lipsa de incredere. Asta imi e blestemul, tac si inghit. I'm a loser baby, so why don't you kill me?

Muzica e ultimul meu drog... Am nevoie de o noua melodie.