365 de zile ce se repeta la nesfarsit, ce ne marcheaza, ce ne cresc, ne sterg uneori din memoria intregului. "A mai trecut un an", titlul primei mele notificari a acestui fenomen marcant din punctul meu de vedere.
Ce am facut eu atata timp? In general nimic. Anul asta am pierdut mai mult ca niciodata... pixuri, servetele, copiute, bani, timp, lacrimi, prieteni, iubire... si cel mai rau dintre toate, anul asta a fost prima data cand m-am pierdut pe mine. Revenirea a fost abrupta, caderea a fost dureroasa si apasata, dar a fost impresionant de simpla. Dar acum la final imi adun trandafirii cu tot cu cicatricile provocate de cei ascutiti si ii pun in vaza dandu-mi seama ca in gradina au crescut cei mai frumosi trandafiri rosii si albi de pana acum.
Inchei un an si ridic paharul in cinstea celor ce au fost ai mei si a celor ce sunt ai mei, in cinstea castigului sarac si a pierderilor uriase. De asemenea as vrea sa acord o gura de sampanie din paharul de unica folosinta si viitorului ce m-a surprins pana acum in cele mai diverse moduri si a celor 365 de zile ce urmeaza sa ma intoarca pe toate partile pana voi deveni imbatabila in fata acestui vant pe care nu il pot inca intelege.
La multi ani, White Pride, Duda, Milka, Patratel si Turtita!
la mine a fost diferit am ridicat paharul pentru mine si pt ei sunt doar 3 persoane dar paharul e de cristal si de fiecare data cand am cazut cat de mare ar fi cazatura ei au fost acolo si mau sustinut nu toti o data dar pe rand a fost destul sa nu imi fac rau in celalalt an au fost multe dureroase dar si bune mai bine zis ca ei sunt si vor fi mereu asta e IMPORTANT
RăspundețiȘtergereSingura diferenta e ca eu nu am ridicat paharul pentru mine, am uitat amanuntul asta. Paharul de cristal nu se pune, tot sampanie a curs.
RăspundețiȘtergere