Un ultim strigat

365 de zile ce se repeta la nesfarsit, ce ne marcheaza, ce ne cresc, ne sterg uneori din memoria intregului. "A mai trecut un an", titlul primei mele notificari a acestui fenomen marcant din punctul meu de vedere.

Ce am facut eu atata timp? In general nimic. Anul asta am pierdut mai mult ca niciodata... pixuri, servetele, copiute, bani, timp, lacrimi, prieteni, iubire... si cel mai rau dintre toate, anul asta a fost prima data cand m-am pierdut pe mine. Revenirea a fost abrupta, caderea a fost dureroasa si apasata, dar a fost impresionant de simpla. Dar acum la final imi adun trandafirii cu tot cu cicatricile provocate de cei ascutiti si ii pun in vaza dandu-mi seama ca in gradina au crescut cei mai frumosi trandafiri rosii si albi de pana acum.

Inchei un an si ridic paharul in cinstea celor ce au fost ai mei si a celor ce sunt ai mei, in cinstea castigului sarac si a pierderilor uriase. De asemenea as vrea sa acord o gura de sampanie din paharul de unica folosinta si viitorului ce m-a surprins pana acum in cele mai diverse moduri si a celor 365 de zile ce urmeaza sa ma intoarca pe toate partile pana voi deveni imbatabila in fata acestui vant pe care nu il pot inca intelege.

La multi ani, White Pride, Duda, Milka, Patratel si Turtita!

I need a new one

Sunt ametita, stiu! Si tocmai din cauza asta disper tot mai mult pentru ca simt tot mai mult. Ma doare, ma doare cand nu te aud, ma doare cand imi zbarnai in timpane. Ma deruteaza ritmul, mi se zbate inima, nicotina intra in sange, in creier, in membre iar eu nu mai sunt eu. Drog. Te iubesc? Nu. Te-am uitat? Nu. Atunci care e problema? Uit, urlu fara sa ma aud, plang cu lacrimi de nisip si imi aduc aminte tot. E usor, sa te superi, e usor sa omori, e al dracului de usor sa posezi, dar eu o sa raman mereu cu tine, in tine, fara macar sa ma simti la cate fane te inconjoara.

Iar am inceput?... Cand 7 oameni iti spun ca esti beat te duci si te culci, dar cand 100 de voci soptes sau urla: "NU!", eu de ce raman si continui sa simt, da... sa simt... asta imi e greseala. Simt egoist, doar pentru mine, dar asta a fost singura greseala. Nu am mintit, nu am fumat, nu am baut, nu am mintit! Ma obisnuiesc cu ideea ca la 16 ani sa fi dat tot, pentru nicotina mea. Chiar am iubit, bagami-as! Chiar am iubit notele amara, cele inalte si cele care m-au tratntit la pamant, impunerile prostesti si lipsa de incredere. Asta imi e blestemul, tac si inghit. I'm a loser baby, so why don't you kill me?

Muzica e ultimul meu drog... Am nevoie de o noua melodie.

Asta e pentru tine

E pentru acea persoana care se uita mereu pe marele meu blog, care a avut mereu o vorba buna pentru mine, care m-a sustinut si atunci cand am ranit-o. Persoana care m-a invatat multe, langa care am crescut, care mi-a pus chitara in mana, care m-a plimbat de n ori la Bucecea si inapoi in clipe de nebunie, care m-a introdus in viata ei fara sa-mi dau nici eu si nici ea seama. E omul caruia ii datorez cele mai frumoase momente de pana acum, omul pe care il astept si care ma asteapta, omul ce a fost sincer cu mine pana la capat, omul care nu m-a uitat si care a stiut mereu ce sa-mi spuna.

Sper sa nu uiti... eu nu am uitat in ciuda a ceea ce fac, ce am facut si ce voi face. Chiar daca nu ne-am certat eu imi cer scuze pentru ca am de ce sa-mi cer mii de scuze. Vorba reclamei: Merci fiindca esti tu!



Asta e pentru tine...

Nesiguranta

Nesigranta in mine, in ceea ce fac, in ceea ce spun, in ceea ce gandesc, in formula asta de matematica, in compunerea la romana, in vocabularul meu, in visele mele, in momentul in care ma aflu, in melodia pe care o ascult, in calitatile si defectele mele, in cine am fost si cine sunt, in fiecare pas pe care il fac in afara scolii.


Dar mi-a ramas siguranta in TINE, in sentimentele mele, in visele cu tine, in asteptarile pe care le am, in haina pe care o port, in sfatul pe care il primesc, in iubire, in ura, in admiratie and so on.


Mi-am dat seama ca pot trai si cu asta. Poate nu e destul, dar mie imi ajunge, imi ajunge ceea ce am.

                       

                                 https://www.youtube.com/watch?v=iYBeYSqFluo

Having a good day

Well, ce bine e sa te trezesti dimineata fara nicio grija, sa ai doar un chef nebun de viata, sa vezi doar roz si sa auzi doar pasarile cantand. O zi perfecta inceputa cu un mic dejun delicios, cu oameni dragi in jur, cu un fin miros de cafea si cu radioul deschis.


Sau si mai bine, o zi in care te trezesti si te pregatesti sa nu faci nimic...oh, that's something! Ori cand te trezesti gandindu-te ca azi trebuie sa te intalnesti cu cineva de care iti e foarte dor chiar daca nu v-ati mai vazut de ieri.


Seara tolanit in fata televizorului, citind o carte buna sau plimbandu-te cu gasca ta de nebuni. Sunt 3 variante de a finaliza o asemenea zi: beat, la calculator sau langa cineva. Asta cand nu e vara! Vara totul se schimba, oamenii se iubesc parca mai mult, seara parca e mai lunga, betia mai placuta, prietenii mai multi.



Vreau si eu o zi perfecta!

Eu, tu, noi

Eu = o adiere de vant ce arunca informatii; un gand fugitiv; o gura casca; o speranta de mai bine; un vis continuu ce moare si reinvie pe noi meleaguri si pricipii; o surpriza; o rana vie; o fantoma cu sentimente vizibile, vulnerabile; o idee.



Tu = o centrala eoliana; o minte haihuie; o analiza la rece; un pesimism constant; o dura realitate cu picioarele bine prinse de centrul pamantului; un atotstiutor; un cutit cu sare; o stana de piatra impenetrabila, imbatabila si vesnic rece.



Noi = ridicolul, cearta, iubirea, iertarea, uratul, contrastul, frumusetea, minciuna, increderea, pesimismul, ORGOLIUL.


De ce sa ne ascundem de ceea ce suntem... eu si tu = un total dezastru... tu si celelalte = un replay.
Hai sa intindem mana si sa ne prefacem ca nu existam... SIGUR asta e solutia!

Welcome

Si aici incepe povestea