Acest cerc nu e o metafora, e o scoala, scoala doamnei Natasa (o rusoaica cu abilitati didactice). Defapt nu e o scoala, e un fel de academie cu un orar special, elevi prea multi si un singur profesor, ea.
In timpul zilei elevii sunt plictisiti, sunt automati, vin la ora de matematica sperand sa inteleaga elipsele pentru a masura lungimea pamantului. Merg la ora de biologie speriati si increzatori ca vor reusi sa dezmembreze corpul uman in tesuturi si sisteme. Merg la chimie ca sa vada ce poate iesi dintr-un amestec de temeri si ura, sau dintr-o stea si un pestisor de aur. Merg la orele de limbi straine citind semne pe care nu le inteleg destul de bine si pe care le transforma in conversatii nesigure. Merg si invata ce preda Natasa urmarindu-si cat de cat intesul.
Orele de curs ce incep la 8 seara sunt cele pe care Natasa le asteapta cu drag. Elevii devin intesati sa afle cum se termina cartile lui Palahniuk, noile metode de socializare, isi exprima opiniile strict prin ceea ce stiu ei sa faca mai bine: dans, muzica, sculptura, scris si alte moduri care nu au inca un nume.
Natasa nu doarme niciodata. Ziua se dedica, obosita si incercanata de griji puerile, plange, judeca, urmeaza regulile firesti si are grija sa dea mai departe tot ce are mai bun. Noaptea e zvelta, libera, obosita si fericita, implicata si are un zambet ce lumineaza intreaga cladire.
Un singur profesor si reuseste sa tina in frau pes 1000 de copii, fiecare cu nevoi diferite.
Natasa a invatat ce e iubirea, ce e ura, ce e etanolul si unde e epifiza de la elevii ei din urma ce au absolvit si isi trimit copiii la dansa. Ea nu simte, nu are piele sau nas, nu vede si nu aude, dar e cel mai bun profesor, premiata fiind pentru aptitudinile ei.
Natasa nu o sa moara decat atunci cand nu va mai conta daca e zi sau noaptea, caci se hraneste din astre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu